Fabricată in 1870 împreuna cu alte 3 modele,Tunul de 100 de tone este singurul rămas pe Stâncă din cele 4 inițiale,2 aduse în Gibraltar si 2 în Malta.Celălalt exponat este prezent la Bateria Victoriei lângă stația de pompieri.
    Tunul de 100 de tone a intrat în uz  cam în acelasi timp când controlul și direcția sistemului de incendiu a fost modernizat.Tunul mai este denumit și Napier din Bateria Magdalei dupa primul mareșal Robert cornelis,primul baron Napier din Magdala (1810-1890),un ofițer inginer ce a fost guvernator din 1876 până în 1882.
    Pe 15 Aprilie 1903 a fost sugerată mutarea celor 2 tunuri de 100 de tone de la Malta la Gibraltar pentru a întări protecția,însă,deși părea în avantajul Gibraltarului,ideea a fost refuzată fiindcă costurile întreținerii unui tun erau prea ridicate,erau încete la manevrare și tragere și foloseau praf de pușcă negru.
   Bateria era o poziție  pentru 4 tunuri anti-avioane de 10 cm pe timpul Celui De-al Doilea Război Mondial,cu un tun poziționat fix in fața tunului de 100 de tone și încă unul poziționat în flancul stâng al bateriei,vizibil și astăzi.