Actoria,interpretare sau exprimare?

Pare că actoria este o artă simplă,însă ea are si o latură ambiguă.Vedem tot timpul actori la televizor si ne atribuim diferite roluri pe care sigur le-am interpreta cu succes,însă un singur rol nu-ți definitivează cariera iar 1 minut de interpretare nu-ți atribuie un rol.Atunci cum se definitiveaza actoria și care-i latura ambiguă? Ei bine pot spune că actoria în sine este un echivoc, având două elemente:interpretarea și exprimarea.La ce se referă?Sunt sigur că ați urmarit mai mulți actori ce au interpretat roluri și roluri,unele mai bune decât altele.Nu predau cursuri de actorie însă am observat un lucru,unii actori sunt ”făcuți” pentru anumite roluri. Un rol poate fi oricând studiat si interpretat,însă unii dintre ei chiar au în subconștient fie un alter-ego,fie o personalitate puternică ce nu poate fi exprimată datorită moralității,adică ”nu se cade” intr-o societate modernă.După părerea mea actoria se naște din nevoia de a te exprima,fără inhibiții,fără rețineri,actorii sunt oameni plăcuți datorită rolurilor lor,însă desconsiderați datorită personalității.De multe ori auzim controverse legate de actori datorită personalității lor ”anormale”,fie a comportamentului în general fie a unei gafe dar puțini îi înțeleg. Un actor primește laude asupra unui rol datorită dedicației,muncii,însă unii actori se pierd în propria minte.Mulți se confruntă cu propria personalitate,ce este real și ce nu,care-i personajul și care-i persoana,mulți preiau insușiri de care nu mai pot scăpa. Pentru mine actoria a intervenit ca o pasiune în viața mea abia după ce am început să ma satur de inhibiții,formalități si aceeași banală moralitate.Am simțit ca sunt altfel și că nu îmi place să mă supun regulilor din societate,ce se cuvine si ce nu,fiind o persoană ce se ”aprinde” din motive mai mult sau mai puțin anormale și se stinge la fel de repede având chiar momente autodistructive am simțit că actoria este o modalitatea foarte bună de a mă exprima,de a-mi descoperi personalitatea și de a trece peste obstacolele comunicării.Între timp păstrându-mi și capacitatea de a înțelege oamenii și de a fi răbdător.

Ceea ce pot recunoaște că am reușit cu ajutorul actoriei este să mă cunosc pe mine însumi și să îmi ofer libertatea de caracter si exprimare fără de care nu știu unde aș fi ajuns.Fie că scriu asta la 4 dimineața fie că o voi reciti dup-amiaza,voi recunoaște întotdeauna că exprimarea degajată este o virtute satisfăcătoare.

Iar după toate experiențele prin care am trecut,pot spune că nu există decență sau indecență,totul este doar în mintea noastră.